sâmbătă, 4 mai 2024

Iepurasul de Paste de la Suzana.


Buna!

Inca de acum doua saptamani tot incerc sa fac si eu felicitari cu tematica Sarbatorii Pascale. Mi-am cautat schitele facute anul trecut - chiar pregatisem pozele daaaaar... nu a fost sa fie (😐si incerc sa ma impac cu ideea). O singura felicitare am reusit sa fac - si aceea fix pe 1 mai, cand am ajuns ca vantul si ca gandul, leganata de briza marii (glumesc, as fi vrut eu.. era doar o „chimicala” cu efect de barca pe valuri) in sufragerie.. dar despre acea reusita va povestesc marti, pentru ca azi, in lumina reflectoarelor, se va afla surpriza pe care Iepurasul de Paste al Suzanei mi-a facut-o.

Proaspat eliberata din pliculetul care a adus-o la destinatie, dupa ce am petrecut cateva minute privind-o (mi-a placut aceasta felicitare tablou de cand am vazut-o prima data, aici: La indigo Felicitare cu iepuras ) felicitarea a ajuns pe suportul de bambus pentru telefon intr-o sedinta foto improvizata, alaturi de Risu.



De cand am vazut prima data felicitarea aceasta mi s-a parut cumva magica. Are cea deosebit. Nu imi vine sa cred ca a ajuns la mine. Multumesc mult Suzana. Este chiar mai frumoasa decat imi puteam imagina din poze.


Tehnica acesata pe hartie de calc (parca, sper ca nu ma insel) este foarte interesante - dantelarii efectiv. Iar cromatica aleasa mie cel putin imi sugereaza liniste, impacare, siguranta chiar.


Am asezat frumos tabloul la noi in camera ca sa ne bucure de sarbatori. Si avem si o urare de suflet, scrisa cu drag pe spate :D.


Si uite-asa, Iepurasul de Paste mi-a adus o bucurie mare-mare de tot (si mi-a soptit mie cineva :D ca ar trebui sa mai faca un popas cat de curand, asa ca il astept cu drag).

Va doresc sarbatori cu multa sanatate, liniste, lumina si pace in suflet! 

Baby Mac Amigurumi si fratele sau. (Bucuria de mai - premiu PV)


Buna!

Iata ca venit momentul sa facem cunostinta cu bebelusul floare bucurie de mai! Pablo... asa i-a pus creatorul modelelor numele. V-am mai povestit despre carte prin primele articole, asa ca, daca sunteti curiosi, cartea este scrisa de Bas den Braver si contine 12 mini papusele numite Flower Babies.

Pentru luna aceasta am alas macul. Mi se pare oarecum emblematic pentru mai, desi nu stiu cum am ajuns sa ii asociez asa de tare, in ultima vreme :). Bineinteles, am facut doi: prototipul. care va ramane la mine si care se afla in bratele lui Risu, si micul calator, in bratele Razei de Soare.


Acesta este singurul model cu un tip special de frunza. Foarte interesant! Imi place tare mult si cum este realizata palariuta floare:


A primit, bineinteles, si o punguta culcus origami.  Raza si RIsu s-au apucat sa impatureasca - ele stiu ce au facut pe acolo. :))))


O poza inainte de a plecat, deocamdata, in punguta sa, alaturi de Baby Mac (Pablo Poppy :D). - sper sa va placa fundalul ales special:


Si o poza cu bebelusul nostru mac.Imi plac mult de tot colile acestea imprimate cu maci... Sunt deosebite. 

Acesta este unul dintre cele trei premii create de mine special pentru Salvam Papusi III. Si face parte din seria Bucuriilor de peste an :D. 

Vine vara... bine, mai este aproape o luna, dar vine. Vor urma alti trei bebelusi floare si alte provocari interesante. Dar pana atunci... maine este Pastele. Va urez de pe acum Sarbatori Binecuvantate, Liniste si Pace, Lumina !!! Sa fiti Sanatosi si sa va puteti bucura alaturi de cei dragi de sfintele sarbatori.

Paste Fericit! 🐇

vineri, 3 mai 2024

Bucurii de ziua mea, de la Pompilia💗.


Buna!

Pe  principiul bucuriile impartasite cresc si infloresc (pentru ca se dubleaza e putin spus), profit de un moment nesperat de liniste, pace, aer respirabil... de functionare cumva optima, in cazul meu, ca sa impart cu voi.. bucurii, ce altceva? 

Ziua mea a trecut, Pastele vine. Pachetul a ajuns de aproape doua saptamani, dar abia zilele trecute am reusit sa il si descopar, ca sa zic asa. De ce - banuiesc ca va puteti oarecum imagina, are legatura cu subiectul jurnalelor de MCS. Si pe bune, am avut la material in ultimele zile (1 mai cel putin a fost ceva... noroc ca m-a salvat un puzzle)... incat greu m-am abtinut sa nu umplu o pagina de jurnal.

Dar... gata 🙏🏻! Risu s-a si infiintat langa mine si nu s-a lasat pana cand nu am adus toate bucuriile in cadru... aproape toate, de fapt (ramasese o punguta cu comori in cutie, dar oricum nu mai avea loc... asa ca apare ceva mai jos).


Pompilia (caci ea este autoarea avalansei de bucurii) le-a aranjat cu atata atentie, incat am simtit totul ca pe o imbratisare. Si cu multa grija, in ceea ce priveste anumite sensibilitati (nu a fost insa cazul 🤗🎉 multumesc !). Gesturile acestea .... cuvintele cumva isi pierd puterea de a exprima ceea ce simt, am senzatia ca orice as scrie parca mai mult stirbeste din frumusetea momentului. 


Risu tinea cu mare grija un semn de carte superb, pe care statea un mic si fragil si minunat trifoi cu patru foi si nu orice trifoi - chiar  trifoiul norocos . Iar eu am zis sa prind cateva detalii!


Am descoperit multe alte bucurii pe care le-am tot vazut, sau am povestit despre ele de-a lungul timpului (si eu care credeam ca am o memorie buna ). 


De acel caietel super simpatic cu fetita imbracata in uniforma - pentru ca da, eu sunt copilul acela mare care inca se bucura enorm la ceva care cuiva poate i se pare atat de simplu. Caietul acela ma face sa zambesc cumva automat si sa imi fie brusc dor de acel 15 septembrie, pe cand incepea candva scoala, de uniforma chiar (oh da), de cum era „pe vremea mea” scoala -  o combinatie echilibrata de copilarie si informatii interesante (sau na, am avut eu noroc de dascali faini.. desi - stati linistiti ca era echilibru si acolo, adica erau si din cei de care nu imi este neaparat... dor).


Cat de mult m-am bucurat sa descopar felicitarea superba cu umbreluta, pe care o vazusem pe blogul Pompiliei. Este de vis - mie mi se pare perfecta 💗 si are o cromatica atat de placuta!!!

Si am primit si scrisorica 🤗!! Ador scrisorelele si le-am pastrat pe toate. Sunt si ele imbratisari tare pretioase sufletului.


Dupa cateva cadre - nu stiam ce se salveaza si ce nu, pentru ca efectiv nu am mai verificat telefonul si stiti, v-am mai povestit, el face figuri - am constata lipsa pungutei cu materie prima si m-am gandit, pentru ca oricum nu mai avea loc langa celelalte, sa fac cateva fotografii cumva grupate pe categorii.


Risu a fost mai mult decat incantata. Pentru incepur am stabilit ca fundalul sa fie asigurat de „standul japonez”. 
Apoi am readus in lumina reflectoarele caietul cel minunat (cu fetita in uniforma si catelusul ei adorabil), in care caiet a calatorit norocosul trifoi cu patru foi, ce si-a gasit loc pe pieptul lui Risu (manevrat cu super multa atentie). Felicitarea despre care am pomenit (si scrisorica) si doua semne de carte japoneze, de la centrul de studii din Cluj - amandoua sunt fantastic de frumoase. Unul are flori de cires si celalalt il are si pe Panda!! :D


Apoi am facut dreptate pungutei care nu aparea in poza de grup, cea cu materie prima pentru mici proiecte: piele. Si weeee ce ma bucur - chiar ma gandeam ca as vrea sa fac din asa ceva unul dintre proiectele de la PV. Sper sa reusesc chiar acum, in seria aceasta de teme!
Fluturasii sunt adorabili! Iar cameea si rama sunt.. wow. Mi se pare pur si simplu fascinante mai ales pentru eu nu pot folosi rasina si nu pot face asa ceva, cel putin nu acum, pe viitor nu se stie niciodata. Asa ca mi se pare super tare sa am asa ceva si ma bucur mult si pentru ca nu miros 🎉.


Ariciuc a mai veni insotit de niste chestii super interesante - niste benzi cu simboluri de haloween, care sunt super super simpatice! Acum ca scriu chiar mi-au venit niste idei (probabil destul de greu de pus in practica) de costumatii :))). Bine ca mai e pana atunci timp si oricum am atatea de facut, incat nu am cand. Altfel sigur as fi atacat o panglica.
Am primit si agrafe colorate (pentru colectie :D ) si cheite - de care chiar nu prea aveam cum face rost (pentru ca nu am mai luat doze de ani buni, zeci chiar). Asa ca... gata acum am si asa ceva pentru proiecte. 🤞


Dupa care am poposit pe taramul de basm al comorilor din natura:  conuri zdravene, scoici minunate si niste fantastice feliute de pom. Slefuite, numai bine de pictat 💗. 



Abia am reusit sa o conving pe Risu sa se desparta de scoici (si nu numai) ... pentru ca mai am sa va arat doua minuni: un poster anime superb si o revista, care vin de la ele de acasa, tocmai din Japonia:


Inainte sa inchei, am zis sa va plimb putin printre filele reviste Niponica (numarul 33 - ce intamplare!! imi plac asa de mult numerele magice: 11 -22 -33 - 44 si asa mai departe :D). Mai intai - ceva dulce (care se afla spre finalul revistei. hahah):


Apoi o paralela care mie mereu mi-a placut: locuri din animatii japoneze si locurile reale care le-au inspirat:


Haruki Murakami este unul dintre autorii japonezi pe care i-am citit cu mare placere. Am inceput cu jurnalul lui (scriitorului de cursa lunga) - o carte foarte frumoasa, pe care o recomand cu drag  si apoi am descoperit o culegere de povestiri (parca Dupa Cutremur - nu imi mai amintesc exact, a trecut mult de atunci, dar sigur e prin repertoar mentionat,  pe blog). M-am bucurat sa il „gasesc” printre paginile revistei:


Apoi, cum se putea potrivi mai bine: un teatru cu papusi? :D Iata cum in cateva foi s-au adunat atat de multe franturi de bucurie:


Sper ca v-a placut calatoria mea de azi printre bucurii. Ii multumim mult Pompiliei (Risu chiar s-a straduit sa isi impreuneze manutele intr-o multumire tipic japoneza) pentru minunatul cadou de ziua mea, dar mai ales pentru prietenia care ne leaga de atata timp 🙏🏻💗.


Arigatou!!!


Pe maine! :) 


Un ou albastru, amigurumi

Buna!

De ieri s-a deschis sezonul la vopsit oua. Si daca tot este vorba de oua, anul acesta am crosetat si asa ceva. Crosetam hainute pentru oua - probabil va amintiti, insa anul acesta am crosetat chiar oua :))).

Nu este acesta primul - de fapt, daca ma gandesc eu bine si am si verificat printre multe sertarase cu poze care constat ca s-au adunat 😵,primul a fost realizat pe la sfarsitul lui martie si este alb ca neaua (haha). Pe acesta l-am lucrat pentru Tati si pentru ca urmeaza sa i-l daruiesc de Paste, m-am gandit sa vi-l prezint. 



Modelul nu imi apartine - este dintr-o carticica amigurumi cu modele cu pasari (Mini Amigurumi Birds: 25 tiny flying creatures to crochet: Abbondio, Sarah). Mi s-a parut insa o buna ocazie sa ... crosetez oua. Si am mai facut - vi le voi arata pe toate, pe parcursul acestei luni. Sper. :))))

Hmm.. chiar. eu nu am.. ar trebui sa imi crosetez si mie unul. Dar... ce culoare sa fac oare? hmmmm. 

Pentru ca tot am vorbit despre oua, fie ele si amigurumi, am zis sa o intreb si pe prietena noastra Wikipedia, sa vedem ce ne poate spune despre Oul de Paști:

Interesant, nu? Despre legenda crestina stiam si eu. Despre celelelalte informatii, mai putin. Dar am vazut recent, pe un canal al unor vloggeri din... Azerbaidjan, ca vopseau oua si le ciocneau. Evident nu am inteles o iota din ce spuneau, dar nu pareau sa le si ... manance. I-am vazut doar ciocnind. Si am retinut cum le vopseau (aproximativ cum stiam eu de la bunici, doar ca nu in ciorap): fierbeau coji de ceapa, tocau verdeata, puneau verdeata pe ou si il imbracau in tifon si apoi puneau la fiert in vasul cu cojile de ceapa. 

Despre ouale incondeiate presupun ca, cel putin generatiile mai vechi, stiu. Sunt bijuterii si ma bucur ca traditia nu s-a pierdut. Este o bucurie sa descoperi cate o mica poveste in fiecare ou. Nu am facut niciodata (desi chiar mi-as dori sa incerc) - stiu ca se fac cu ceara... ia stati - cand eram foarte mici am picurat ceara parca pe ciorap de la lumanare si am facut modele.. cu parintii. Ce pacat ca nu am nicio poza. 

Mai exista si ouale imbracate in margele - nu stiu insa daca sunt doar din lemn acelea (am vazut unele care aveau ca baza ou de lemn).  Ou de lemn rosu am avut si noi in copilarie si era asa amuzant cand se strecura printre ouale celelalte rosii.. hahahah. 

Chiar voi faceati concurs cu oul campion?

📚📚

Acest articol este inscris si in tabelul gazduit de Suzana la rubrica Jocul de luni, facand parte din Serialul ”Citate favorite”


Pe curand!

joi, 2 mai 2024

In Lunca, la Baraj si... la monitor.(Reflexii in Oglinda 62)


Buna!!

Cateva zile ne mai despart de Paste. Joi(a) Mare - pe vremuri vopseam oua (inca se mai face asa ceva, doar ca eu prefer sa le fierb proaspete si sa le imbrac in hainute rosii crosetate). Sigur Tati va vopsi si abia astept sa vad daca va continua ca anul trecut sa foloseasca plante pentru  acest lucru. 

Eu profit de linistea noptii sa las cateva ganduri. M-am gandit pentru astazi sa aduc cateva poze primite in ultima vreme de la Tati, realizate ori in „Lunca Argesului” - cand eram eu mica era malul impadurit al raului, acum au facut ceva promenada si amenajari - tot ce stiu e de prin poze si ce am mai citit /vazut pe net, pentru ca este destul de recent). Acestea sunt facute in 20 martie si mi-a placut ca au reflexii, nori  si.... ciori :))) :



In imagini totul e atat de frumos, luminos si linistit. O bucurie. Si o alta poza facuta tot in 20 martie, de data aceasta la baraj, in dreptul unei insulite care formeaza un mic canal, cu sclipiri dragalase:


 

In poza zilei, pe Risu am plasat-o in fata ecranului laptopului, cum altfel. Ca decor a avut o poza la ecran - de aceea am preferat sa setez alb-negru, sa nu fie prea deranjant. Poza aceasta o am in folderul reflexii pentru astfel de situatii, cand vreau sa ilustrez un articol si nu am cum, altfel. Este o imagine pe care windows nu mi-a aratat-o decat o data (desi am dat like la ea), din Japonia.  M-am gandit ca ar fi potrivita pentru azi - tot luminoasa este si deosebita.

Ma gandesc ca poate lumea va pleca in vacanta (prelungita) in perioada aceasta, asa ca visez multa liniste, pace, lumina si aer curat (:D). Mai ales dupa ziua de ieri....


📸

Inscriu articolul in tabelul gazduit de Carmen, ce a preluat rubrica  „ Reflexii in Oglinda ” initiata de Sorin. Rubrica avea ca indemn urmatoarele cuvinte:
” Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi si cea retrovizoare) ”


Ja ne!