Buna!
Pe principiul bucuriile impartasite cresc si infloresc (pentru ca se dubleaza e putin spus), profit de un moment nesperat de liniste, pace, aer respirabil... de functionare cumva optima, in cazul meu, ca sa impart cu voi.. bucurii, ce altceva?
Ziua mea a trecut, Pastele vine. Pachetul a ajuns de aproape doua saptamani, dar abia zilele trecute am reusit sa il si descopar, ca sa zic asa. De ce - banuiesc ca va puteti oarecum imagina, are legatura cu subiectul jurnalelor de MCS. Si pe bune, am avut la material in ultimele zile (1 mai cel putin a fost ceva... noroc ca m-a salvat un puzzle)... incat greu m-am abtinut sa nu umplu o pagina de jurnal.
Dar... gata 🙏🏻! Risu s-a si infiintat langa mine si nu s-a lasat pana cand nu am adus toate bucuriile in cadru... aproape toate, de fapt (ramasese o punguta cu comori in cutie, dar oricum nu mai avea loc... asa ca apare ceva mai jos).
Pompilia (caci ea este autoarea avalansei de bucurii) le-a aranjat cu atata atentie, incat am simtit totul ca pe o imbratisare. Si cu multa grija, in ceea ce priveste anumite sensibilitati (nu a fost insa cazul 🤗🎉 multumesc !). Gesturile acestea .... cuvintele cumva isi pierd puterea de a exprima ceea ce simt, am senzatia ca orice as scrie parca mai mult stirbeste din frumusetea momentului.
Risu tinea cu mare grija un semn de carte superb, pe care statea un mic si fragil si minunat trifoi cu patru foi si nu orice trifoi - chiar
trifoiul norocos . Iar eu am zis sa prind cateva detalii!
Am descoperit multe alte bucurii pe care le-am tot vazut, sau am povestit despre ele de-a lungul timpului (si eu care credeam ca am o memorie buna ).
De acel caietel super simpatic cu fetita imbracata in uniforma - pentru ca da, eu sunt copilul acela mare care inca se bucura enorm la ceva care cuiva poate i se pare atat de simplu. Caietul acela ma face sa zambesc cumva automat si sa imi fie brusc dor de acel 15 septembrie, pe cand incepea candva scoala, de uniforma chiar (oh da), de cum era „pe vremea mea” scoala - o combinatie echilibrata de copilarie si informatii interesante (sau na, am avut eu noroc de dascali faini.. desi - stati linistiti ca era echilibru si acolo, adica erau si din cei de care nu imi este neaparat... dor).
Cat de mult m-am bucurat sa descopar felicitarea superba cu umbreluta, pe care o vazusem pe blogul Pompiliei. Este de vis - mie mi se pare perfecta 💗 si are o cromatica atat de placuta!!!
Si am primit si scrisorica 🤗!! Ador scrisorelele si le-am pastrat pe toate. Sunt si ele imbratisari tare pretioase sufletului.
Dupa cateva cadre - nu stiam ce se salveaza si ce nu, pentru ca efectiv nu am mai verificat telefonul si stiti, v-am mai povestit, el face figuri - am constata lipsa pungutei cu materie prima si m-am gandit, pentru ca oricum nu mai avea loc langa celelalte, sa fac cateva fotografii cumva grupate pe categorii.
Risu a fost mai mult decat incantata. Pentru incepur am stabilit ca fundalul sa fie asigurat de „standul japonez”.
Apoi am readus in lumina reflectoarele caietul cel minunat (cu fetita in uniforma si catelusul ei adorabil), in care caiet a calatorit norocosul trifoi cu patru foi, ce si-a gasit loc pe pieptul lui Risu (manevrat cu super multa atentie). Felicitarea despre care am pomenit (si scrisorica) si doua semne de carte japoneze, de la centrul de studii din Cluj - amandoua sunt fantastic de frumoase. Unul are flori de cires si celalalt il are si pe Panda!! :D
Apoi am facut dreptate pungutei care nu aparea in poza de grup, cea cu materie prima pentru mici proiecte: piele. Si weeee ce ma bucur - chiar ma gandeam ca as vrea sa fac din asa ceva unul dintre proiectele de la PV. Sper sa reusesc chiar acum, in seria aceasta de teme!
Fluturasii sunt adorabili! Iar cameea si rama sunt.. wow. Mi se pare pur si simplu fascinante mai ales pentru eu nu pot folosi rasina si nu pot face asa ceva, cel putin nu acum, pe viitor nu se stie niciodata. Asa ca mi se pare super tare sa am asa ceva si ma bucur mult si pentru ca nu miros 🎉.
Ariciuc a mai veni insotit de niste chestii super interesante - niste benzi cu simboluri de haloween, care sunt super super simpatice! Acum ca scriu chiar mi-au venit niste idei (probabil destul de greu de pus in practica) de costumatii :))). Bine ca mai e pana atunci timp si oricum am atatea de facut, incat nu am cand. Altfel sigur as fi atacat o panglica.
Am primit si agrafe colorate (pentru colectie :D ) si cheite - de care chiar nu prea aveam cum face rost (pentru ca nu am mai luat doze de ani buni, zeci chiar). Asa ca... gata acum am si asa ceva pentru proiecte. 🤞
Dupa care am poposit pe taramul de basm al comorilor din natura: conuri zdravene, scoici minunate si niste fantastice feliute de pom. Slefuite, numai bine de pictat 💗.
Abia am reusit sa o conving pe Risu sa se desparta de scoici (si nu numai) ... pentru ca mai am sa va arat doua minuni: un poster anime superb si o revista, care vin de la ele de acasa, tocmai din Japonia:
Inainte sa inchei, am zis sa va plimb putin printre filele reviste Niponica (numarul 33 - ce intamplare!! imi plac asa de mult numerele magice: 11 -22 -33 - 44 si asa mai departe :D). Mai intai - ceva dulce (care se afla spre finalul revistei. hahah):
Apoi o paralela care mie mereu mi-a placut: locuri din animatii japoneze si locurile reale care le-au inspirat:
Haruki Murakami este unul dintre autorii japonezi pe care i-am citit cu mare placere. Am inceput cu jurnalul lui (scriitorului de cursa lunga) - o carte foarte frumoasa, pe care o recomand cu drag si apoi am descoperit o culegere de povestiri (parca Dupa Cutremur - nu imi mai amintesc exact, a trecut mult de atunci, dar sigur e prin
repertoar mentionat, pe blog). M-am bucurat sa il „gasesc” printre paginile revistei:
Apoi, cum se putea potrivi mai bine: un teatru cu papusi? :D Iata cum in cateva foi s-au adunat atat de multe franturi de bucurie:
Sper ca v-a placut calatoria mea de azi printre bucurii. Ii multumim mult Pompiliei (Risu chiar s-a straduit sa isi impreuneze manutele intr-o multumire tipic japoneza) pentru minunatul cadou de ziua mea, dar mai ales pentru prietenia care ne leaga de atata timp 🙏🏻💗.
Arigatou!!!
Pe maine! :)
